Si totusi…


  • Cascada Bigar Caras Severin

  •                 C
  • Sinca Veche 

    Sinca Veche este un sat compact romanesc din stravechea si frumoasa Tara a Fagarasului. Primele dovezi despre existenta lui sunt din secolul al Xii-lea. De aici a plecat familia ilustrului Gheorghe Sincai, marele istoric si filolog roman. In aceasta zona sunt numeroase vestigii arheologice, marea lor majoritate ramase nedezgropate. Printre enigmele acestei zone figureaza si “Manastirea Sapata in Piatra” sau “Templul de la Sinca Veche”.

    Sinca Veche are o istorie cu totul deosebita. In preajma anului 1700, in perimetrul acestei comune au existat cinci manastiri, cand in toata comunitatea vietuiau abia cateva sute de suflete. Cele cinci manastiri crestin-ortodoxe – patru din lemn si una sapata in stanca – sunt, se pare, expresia unui curent spiritual care a cuprins acest spatiu in urma cu trei secole.

    In istoria acestui sat exista si un moment de un dramatism aparte. In anul 1762, cand din ordinul Mariei Tereza a fost infiintat Regimentul I de granita, locuitorilor satului li s-a cerut sa paraseasca religia ortodoxa. Atunci s-a petrecut un lucru uimitor, care demonstreaza credinta acelor oameni, el ramanand consemnat de istoricii vremii: “Populatia, aproape in majoritate, nevrand sa primeasca armele de graniceri si trecerea la uniti, decat sa-si lepede credinta, a preferat sa se retraga in padurea de miazazi, pe la colibele ce le avea in diferite puncte din partea aceea. Treptat, apoi, refugiatii si-au construit locuinte statornice, intemeind o noua comunitate, sub numele de Sinca Noua”.


    Istorie si Mister

    În stravechea tara a Fagarasului, la câtiva kilometri de Persani, între orasele Brasov si Fagaras, se afla satul Sinca Veche. Aici îsi au radacinile Gheorghe Sincai – marele istoric si filolog român, Nicolae Balan – mitropolitul Ardealului si Ion Vulcan – cel care a publicat primele poezii ale lui Eminescu.

    La aproximativ doi kilometri de aceasta localitate ascunsa printre dealuri împadurite, într-o zona cu numeroase vestigii arheologice, multe ramase nedezgropate, dainuieste un loc plin de mistere: TEMPLUL DORINTELOR. Mai este cunoscut si sub denumirile de “Templul Ursitelor”, “Grota de la Sinca Veche”, “Manastirea Sapata în Stânca” sau “Templul Extrate-restrilor”. Grota este ascunsa în mijlocul unei paduri în care creste o vegetatie abundenta, semn al unei energii puternic pozitive.

    Drumul spre templu este marcat de o cruce construita recent care te pune în rezonanta cu vibratia locului. Se merge pe o carare îngusta si în panta, care se opreste în fata unei stânci foarte fragile, plasmuita din gresii de Persani. Niste mâini necunoscute au sapat cinci încaperi cu doua altare si un culoar vertical în forma de trunchi de con prin a carui deschidere se vede cerul.

    Din cele mai vechi timpuri localnicii considera acest templu un loc potrivit pentru rugaciune. Legenda spune ca atunci când va asezati sub turnul conic care comunica cu cerul si va doriti ceva, cerinta vi se va împlini daca aveti o inima curata si plina de credinta. Mai întâi, este bine sa va opriti la altarul mare unde, cu ochii îndreptati spre cer, puteti sa va cereti iertare pentru greselile vietii. Apoi treceti în încaperea alaturata, la altarul mic si cu sufletul curat, va rugati la lumina lumânarilor. Aici se afla un alt mister al locului: peretele altarului are inscriptionate un portret despre care se spune ca este al Mântuitorului si doua simboluri care confera unicitate acestui salas – o stea cu sase colturi, hexagrama, cunoscuta sub numele de Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon si cercul Yin-Yang, ambele fiind doua simboluri ezoterice, cunoscute în toate scolile de misterii. Care este mesajul adresat oamenilor? Ca acestia detin atât energie Yin/feminina, cât si energie Yang/masculina, iar acestea trebuie sa se uneasca armonios prin iubire, pentru ca doar prin uniunea contrariilor omenirea va deveni ceea ce se doreste din înalt? De ce sunt alaturate aceste inscriptii apartinând unor traditii atât de diferite? Acest chip este oare portretul primului “ursitor” al templului, primul preot, imaginea unui comandant extraterestru sau al Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos? “Nimeni nu a putut dezlega misterul. Nici macar specialistii care au venit aici nu au putut explica legatura dintre icoana si cele doua simboluri.” povesteste nea Chifer, ghidul locurilor, care e convins ca e vorba de icoana Domnului Iisus.

    Principalele puncte de controversa asupra acestui loc sunt urmatoarele:

    • vechimea sa, care este estimata intr-un interval “destul de larg” – intre 250 si… 7000 de ani.

    • originea sa: majoritatea cercetatorilor afirma ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce entuziastii sustin ca este dacica sau chiar predacica, aducand in sprijinul acestei idei existenta catorva inscriptii ne-crestine de pe unul din peretii altarului.

    • modul in care a fost construita – faptul ca are doua altare – ii face pe unii sa creada ca au fost initial doua biserici, care ulterior au fost unite prin surparea unui perete. Existenta celor doua altare intareste convingerea unora ca acest lacas nu a fost sapat de crestini, deoarece nicaieri nu s-a auzit de o biserica cu doua altare.

    • unele fenomene bizare care se manifesta in rastimpuri in aceste locuri – cum ar fi aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere de lumina in fata pesterii – i-au facut pe amatorii de paranormal sa creada ca toata magia acestui loc este data de o incarcatura energetica aparte. S-a avansat chiar ideea ca aici ar fi unul din celebrele “noduri energetice” despre care se vorbeste in parapsihologie.

    La toate acestea, se adauga faptul ca la doar trei kilometri, pe drumeagul de tara care duce spre manastire, se afla un fel de amfiteatru acoperit cu iarba si arbusti. Acest spatiu, aproape perfect circular, este inaltat cu cativa metri fata de relieful inconjurator, are un diametru de circa 20 de metri, iar in interior are un aspect ce nu pare natural – aici existand un fel de terase, ca in interiorul unei cetati sau asezari fortificate. Nici cei mai batrani locuitori ai satului nu isi amintesc de vreo destinatie ceva mai recenta a acelui loc. Sa fie acel “stadion” – acoperit acum cu iarba si tufe de ienupar si paducel – ruinele unei vechi asezari dacice? Exista vreo legatura intre cele doua obiective atat de apropiate unul de celalalt? La toate aceste intrebari nu s-a raspuns deocamdata.

    Fenomene Miraculoase

    taranii din Sinca Veche sunt convinsi ca Templul este vechi de mii de ani si ca are puteri miraculoase. Batrânii satului spun ca pâna si iarba din jurul Templului Ursitelor ar face minuni. Vacile care pasc aici nasc vitei mai frumosi si mai sanatosi decât celelalte si dau lapte mult mai gras.O batrâna povestea ca “o fetita muta din nastere a grait în apropierea templului”, anuntându-si tatal ca si-a gasit vitele pierdute prin padure:”Sunt aici, tata!”

    Deseori în aceasta zona se petrec niste fenomene bizare. O relatare apartinând unui reporter, inclusa în paginile unei publicatii locale, “Monitorul de Brasov”, prezinta comportarea ciudata a camerei de luat vederi care pornea si se oprea din înregistrare dupa bunul ei plac. Vizionând materialul filmat s-au observat imagini pe care cei prezenti nu le vazusera în pestera în momentul filmarii. Pe banda apareau niste sfere de lumina si chiar o silueta învesmântata într-o mantie de culoare închisa, iar în plan îndepartat o mâna de lumina stravezie.

    Doamna Tamara M. din Timisoara, povestea ca în timpul rugaciunii a început sa vada sfere luminoase si fiinte de lumina. Fotografiile celor care imortalizeaza locul sunt strabatute de globuri stralucitoare, de halo-uri si de imagini luminoase care nu sunt vizibile cu ochiul liber în momentul fotografierii. Altora li s-a întâmplat sa dispara în intregime imaginile înregistrate, de parca nici nu ar fi existat vreodata. Primarul comunei, dl Radu Munteanu, povestea:” Fratele meu a fotografiat locul, iar pe fotografii au aparut niste pete albicioase, ca niste mingi de lumina…”

    Exista multe marturii si despre coruri enigmatice care se aud cântând o muzica celesta, deosebit de frumoasa.

    Uneori în preajma acestui asezamânt au loc vindecari miraculoase. Dl Victor Pascu, paznicul locului, spunea aceleasi lucruri incredibile: ” Am carat pamânt din interior, am facut un grilaj si am construit stâlpi de sustinere. în vremea aceea eram bolnav de ulcer. Dupa ce am terminat restaurarea, durerea de stomac ce ma chinuise ani întregi a disparut si m-am vindecat miraculos. Dumnezeu m-a ajutat, iar de atunci am ramas aici, caci mi-am refacut viata.”

    Unii specialisti în radiestezie care au facut masuratori spun ca locul degaja un magnetism impresionant si energii foarte puternice, dupa cum rar le-a fost dat sa vada. Constructia perfect izolata si ascunsa de ochii celor din exterior favorizeaza o stare de introspectie si de meditatie întalnita în lacasele de cult.

    Pelerinaj la “Templul Ursitelor”

    Atrasi de misterul locului aici sosesc oameni din toata tara si din toate colturile lumii. Americani, japonezi, italieni, români din tara Fagarasului sau din toate regiunile tarii, oameni batrâni, bonavi, mame cu copii, tineri în cautare de alinare sau de senzational vin la templul facator de minuni. S-a observat ca dorintele se împlinesc cel mai bine în trei zile din an: de Sfântul Gheorghe, la Lasata Secului de Pasti si la Schimbarea la Fata.

    Marturiile unor preoti si fete de rang înalt care au vizitat asezamântul au dus la recunoasterea valorii spirituale a acestuia prin sfintirea lui de catre înalt Preasfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului.

    Dincolo de orice controverse si speculatii, Templul de la Sinca Veche este un loc de reculegere ideal, de un mister si o puritate cu totul aparte.

    sursa: http://www.floarea-vietii.ro

    *******************************************


  • Cheile Corcoaia (sau Cheile Corcoaiei) reprezintă o zonă geografică din România, declarată rezervație naturală la nivel național și arie protejată pentru habitat la nivel internațional (conform IUCN), situată în Munții Mehedinți pe cursul superior al Cernei, la 44 km în amonte de Băile Herculane. Denumirea provine de la Corcoaia, personaj din mitologia locală.

  • Lacul Dracului este un lac carstic din Munţii Locvei, în partea de început (în amonte) a Cheilor Nerei, judeţul Caraş-Severin. Are o culoare aparentă albastru-verzuie, diametrul de 20 m şi o adâncime de 9,3 m, fiind format prin prăbuşirea tavanului peşterii alăturate şi alimentat prin fisurile carstice.Peştera Lacul Dracului are lacul chiar la una dintre intrări. Cealaltă intrare fără nici o legătură cu lacul întâlneşte galeria principală după 20 de metri.Galeria peşterii are aproximativ 70 m lungime şi este lipsită de formaţiuni speologice specifice. În timpul ploilor abundente galeria este inundată complet, neputând fi vizitată

  • Vulcani Noroiosi

  •  Rezervaţia naturală a “Bazaltelor de la Racoş”

Situată în vestul munţiilor Perşani în apropierea carierei de exploatare a bazaltelor din comuna Racoş, judeţul Braşov, rezervaţia naturală a “Bazaltelor de la Racoş” este o rezervaţie geologică întinsă pe o suprafaţă de 1,05 hectare .

  • Palatul Cuza

Lacul de acumulare, de la Barajul Colibița, în jurul căruia s-a dezvoltat stațiunea turistică.Pe masura ce parcurgi drumul dinspre Bistrita spre Vatra Dornei, intri intr-un sir, parca nesfarsit de comune, cunoscute sub denumirea de Bargaie: Rusu Bargaului, Josenii Bargau…

  • Statiunea Praid

Tratamentul subteran, a început prin anii 60 în Praid, în mina Dózsa György. In 1980, baza de tratament a fost strãmutatã la orizontul `50`, care se aflã la o adâncime de 120m de la suprafatã. Pe o distantã de 1250m, de la intrare pânã la baza de tratament, transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei, prin galeria de coastã.

  • Pestera Muierilor

  • Cetataea de scaun a Sucevei

Construit in memoria fiicei defuncte de B.P. Hasdeu, castelul este poate unic in patrimoniul cultural romanesc prin incarcatura simbolica pe care o poarta fiecare detaliu al constructiei.


Muzeul a fost construit pentru a comemora moartea fiicei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a murit la 18 ani de tuberculoza, fiind un geniu. Iulia Hasdeu a fost primul roman care a absolvit facultatea Sorbona din Franta.

  • Peștera Ghețarul de la Focul Viu este una dintre peșterile aflate în Munții Bihorului. Este dispusă pe Valea Galbenă, în apropiere de Vârful Piatra Galbenii și Vârful Cuculeul de Fier, la o altitudine de 1.165 metri

  • Salina Turda

  • Ctetaea Ardud

Astazi se vad numai ruinele constructiei si un bastion refacut.


Cetatea deteriorata a fost renovata de contele Karolyi in 1730.Astazi se vad numai ruinele constructiei si un bastion refacut.

Ardud (în maghiară Erdőd, în trad. `Pădureni`; îngermană Erdeed
  • Statiunea Lepsa
Statiunea Lepsa este situata in vestul judetului Vrancea, la intrarea in pasul Tulnici care face legatura dintre Moldova si Ardeal. Se afla la o departare de 80 Km de Focsani, pe drumul national Focsani – Targu Secuiesc
Pentru a ajunge la Lepsa, va recomandam sa mergeti pe drumul dinspre Focsani – starea drumului dinspre Targu Secuiesc inca mai lasa foarte mult de dorit. Drumul Focsani – Tulnici este foarte bun.
„Corect cu mentiunea ca Soveja a fost candva o statiune amenajata, o super statiune pt. tratament si odihna asa ca Slanic Moldova, cine nu a fost acolo macar inainte de 2000 nu stie ce inseamna acel loc. Lepsa a fost si e un sat de relaxare atat.
Drumul pana la Lepsa e bun in mare parte adica asfalt nou, cu benzi latite asta pana spre Tulnici unde te intampina niste gropane pe vreo 5-6km. Asa era in mai, nu stiu daca s-a plombat dar se „lucra” cu spor la acest aspect, adica 10 utilaje stateau pe marginea drumului si toti muncitorii se uitau la ele.”
  •   Vale Rudarii Pe Vale Rudarii s-au păstrat în mod miraculos 22 de mori cu ciutură (roată orizontală cu cupe radiale), din cele 40 câte au existat. Așezate asemenea unor salbe de margele de-a lungul cursului apei, pe o lungime de 3 km în sat și în afara satului, morile valorifică potențialul energetic scăzut al râului Rudarica. Exploatând la maximum avantajele terenului, corectându-l prin tunele și baraje, țăranii rudareni au durat, an dupa an și veac dupa veac, un complex mulinologic monumental și pitoresc, ingenios și eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale celor câteva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localitații. Roțile acționate de forța apei, inima morii, erau confecționate la început din lemn, iar apoi au fost înlocuite cu cele de metal, pe motive de durabilitate. Lagărul care susține mișcarea de rotație a rămas tot din cremene alb și este cea mai sigură soluție, pentru că aici nu pot rezista rulmenții. Făina produsă aici are un gust inconfundabil. Bobul de porumb este macinat de pietre cu o viteză mică, față de viteza morilor de curent. La început moara era proprietatea a până la 16-20 de familii care au contribuit la construirea ei. Pe baza unei întelegeri nescrise, fiecare familie are dreptul la un anumit timp de măcinat. Acest “rând la moară” se poate vinde sau se poate moșteni. O dată pe lună, o zi este rezervată întreținerii morii, aici fiecare familie cu rând își trimite un membru din familie, altfel riscând să-și piardă rândul. Morile poartă numele constructorului, numele locului unde este amplasată sau numele unei “familii șef”. Astfel întalnim nume ca: Moara cu Tunel, Rosoanea, Viloanea, Trailoanea, Îndaratnica dintre Ruari și Îndaratnica de la perete, Firizoanea, Popascu, Humbroanea, Maxinoanea, Vamolea, Brusoanea, Laiata, Moara din Țarina, Podu Ilochii, etc. Pe fondul transformărilor postrevolutionare ( 1989 ), mai multe mori au fost lăsate să cadă în paragină, amenințând astfel întregul sit mulinologic. În sprijinul acestui muzeu în aer liber au sărit cei de la Muzeul Astra din Sibiu, care, contactând fonduri europene, au recondiționat morile prin programul Euroart.

Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfășurat luptele de la Mărășești, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărășești au pierit 480 de ofițeri și 21.000 de soldați români. Actualmente mausoleul adăpostește 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu(câștigători ai concursului de proiecte și premiați cu 40.000 de lei aur) între anii 19231938 și a fost inaugurat în mod oficial oficial pe 18 septembrie 1938.Lucrările au fost demarate la 28 septembrie 1924, în prezența Reginei Maria și a altor personalități ale vremii, și s-au reluat după 12 ani, în 1936. Basoreliefurile „Cupolei Gloriei” au fost realizate de către Cornel Medrea și Ion Jalea și ilustrează diverse momente ale luptelor de la MărășeștiEduard Săulescu a executat pictura interioară.În anul 1938, cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalie jubiliară, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aurargint și bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) și Carol al II-lea (în stânga), față în față, iar în mijloc, dedesubt, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este înfățișat Mausoleul Eroilor de la Mărășești.

  • Curtea Domnească din Târgoviște reprezintă un complex de clădiri și fortificații medievale ce au avut rol de reședință a unor voievozi ai Țării Românești și, totodată, punct relativ important în sistemul defensiv al țării.

Palatul domnesc

Prima construcție ce ar fi putut sluji drept reședință domnească este ridicată în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului, asociatului și succesorului său la domnie Mihail I. Din această clădire nu s-a mai păstrat decât fundația beciului din pietre de râu cu o dimensiune de 15x6m. Accesul în clădire se făcea pe latura de nord. Ca dependință este construită, în jurul anului 1415, vechea biserică-paraclis.Ample lucrări de extindere a palatului au loc probabil în timpul voievodului Vlad Dracul, lucrările fiind terminate până în 1440. Noul palat era construit pe aproape de une din laturile zidului de incintă, de formă dreptunghiulară, având laturile de 32x29m și grosime a zidurilor de aproximativ 2m. Pivnița, bine conservată, era compusă din patru nave paralele boltite. Probabil la parter era sala de ceremonii și sfatul domnesc (ambele amplasate simbolic pe latura estică), dar și unele încăperi ce ar fi putut sluji drept dormitoare.Petru Cercel caută să aducă un suflu nou în arhitectura muntenească introducând elemente arhitectonice și decoraționale de influență renascentistă occidentală. În 1584 termină o amplă campanie de refacere a palatului existent. În partea de sud a acestuia, la mică distanță, construiește un altul nou. Noua clădire este de dimensiuni mai mari, având trei nivele: pivniță, parter și etaj. Subsolul este mărit permițând comunicarea dintre cele două clădiri prin gârliciul lung le 25m. Parterul noii clădiri, având 10 camere, adăpostea cancelaria domnească și încăperile anexe acesteia. Etajul, complet separat de parter, servea drep dormitoare ale familiei domnești. Accesul la aceste dormitoare se făcea printr-o scară exterioară plasată pe fațada de vest. Un colidor făcea legătura dintre palat și Biserica Mare. Această transformare a curții domnești a fost remarcată și admirată de doi călători occidentali (Jaques Bongars și Franco Sivori) care fac descrieri amănunțide despre cele văzute.Odată cu Matei Basarab, palatul domnesc, cunoaște o nouă perioadă de refaceri și transformări. Acesta face un colidor-racord ce unea cele două clădiri și construiește un etaj parțial pe aripa veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 15591560, când domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomană, demolează fortificațiile și, parțial, palatul.Ultima perioadă de înflorire a vechii reședințe a domnitorilor munteni se derulează între anii de domnie ai marelui Constantin Brâncoveanu. Acesta renovează palatul, adăugând încăperilor picturi și stucaturi după moda epocii. Pe fațada dinspre răsărit a palatului lui Petru Cercel adaogă o lojă prevăzută cu scară de acces spre grădină, iar pe latura de vest o altă lojă de acces spre Biserica Mare.După Constantin Brâncoveanu, palatul de la Târgoviște este aproape părăsit ajungând la mijlocul secolului XVIII o ruină. Câteva reparații sumare și de proastă calitate le face Grigore al II-lea Ghica (17481752) iar în timpul primei domnii a lui Mihail Șuțu (17911793), Enăchiță Văcărescu l-a convins pe acesta să repare biserica domnească. În urma cutremurului din 1803 și a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina.Aspectul actual îl capătă după campania de lucrări de restaurare și conservare din anul 1961, când o parte a cetății Târgoviște, palatul domnesc și clădirile ce țineau de acesta, este organizată ca muzeu și dată circuitului turistic

Turnul Chindiei

  • Cetatea Deva

A fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuribastioane și un donjon. Acoperișurile edificiului înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul – ultimul turn de apărare (turnul „Ne boisa” = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelorBastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

  • Pestera Ursilor

Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de „urși de cavernă” (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamaifere (ex .elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în acelaș loc ca și predecesorii. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera BisericuțaPeștera cu Oase)sau aiurea unde scheletele au fost gasite întregi, nederanjate. Intrarea a fost intre timp colmatata.Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitateaChișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori „Speodava” din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie „Emil Racoviță” în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.Se poate ajunge la peșteră cu trenul, pe linia ferată Oradea – Vașcău, până la stația Beiuș sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu mașina accesul este posibil pe DN 76 Oradea – Deva + DJ 763 Chișcău (14 km).Linia ferată Oradea – Vașcău nu este funcțională de mai mulți ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea – Deva. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecția de după comuna Buntești și se urmează drumul din dreapta. Din Beiuș sunt autobuze până în Chișcău

  • Băile Felix este o localitate și stațiune balneo-climatică în județul BihorTransilvaniaRomânia. Localitatea este administrată ca parte dincomuna Sânmartin. Băile Felix se află la 8 km de municipiul Oradea, situate la sudul acestuia. Este cea mai mare stațiune balneară cu regim permanent din România, situându-se pe locul doi, după litoralul Mării Negre, în privința numărului locurilor de cazare din România. Facilitățile existente în această stațiune permit tratarea cu succes a reumatismului și afecțiunilor neurologice, ginecologice, iar bazele medicale dispun de instalații pentru metode ca electroterapia, hidroterapia, aerosoli, masaje, împachetări cu parafină și alte operațiuni specifice tratamentelor balneare. Stațiunea Băile Felix permite și efectuarea unui turism de relaxare.Băile Felix este cea mai mare stațiune cu funcționare permanentă din România. Se află doar la 8 km de Oradea. Temperatura apelor termaleeste între 20-49 grade Celsius. Datorită conținutului ridicat de săruri minerale, medicii interniști recomandă pacienților tratamentele sau curele cu ape din băi. Prin rețeaua de hoteluri, Băile Felix oferă 7000 de locuri de cazare, precum și bazine de înot, ștranduri în aer liber sau acoperite și aer curat.Datorită climei blânde, în lacurile stațiunii trăiesc nuferi subtropicali.
  • Obiective turistice
  • Ștrandul cu valuri din Băile 1 Mai (cel mai vechi din România- aprox. 107 ani).
  • Ștrandul cu apă termală Apolo (1900).
  • Lacul cu nuferi din Băile 1 Mai, rezervație naturală care ocrotește 3 specii naturale protejate: Nymphaea Lotus Thermalis ’ (varietate unică în Europa, relicvă a erei terțiare), peștele „Roșioara lui Racoviță” (specie endemică, denumită după naturalistul român Emil Racoviță) și melcul Melanopsis Parreyssi (supraviețuitor al erei glaciare).
  • Fenomenul carstic de pe Dealul Șomleului, Avenul de la Betfia sau Avenul “Hudra Bradii” (impropriu numit de localnici “Craterul de la Betfia”). Acesta are o adâncime de 86 de metri, puțul său având o cădere aproape verticală de 54 metri).
  • Ștrandul Venus din Băile 1 Mai.
  • Rezervația de nuferi din Băile Felix

Cei interesați de cultura și civilizația locală pot vizita următoarele obiective:

  • “Capela de la Haieu, o impresionantă biserică-sală de sorginte medievală (sec. XIV), în care se mai pot observa elemente arhitecturale romanice, cisterciene și gotice (restaurată în anul 1977);
  • clădirea Sanifarm, o fostă mănăstire aparținătoare ordinului călugăresc Sf. Vincențiu, frumoasă clădire de arhitectură barocă, construită în sec. al XVIII-lea.
  • ”Biserica ortodoxă din Rontău (sec. XV)
  • Biserica unită (greco-catolică) din Haieu (1906);
  • Biserica de lemn din Brusturi și Biserica Greco-Catolică din Băile Felix.

Băile Felix și Băile 1 Mai.Cele două localități suburbane ale Oradiei, aflate la circa 8 km de oraș, au devenit sinonime cu noțiunea de stațiune balneară, fiind cele mai cunoscute din România și foarte căutate în afara granițelor. Izvoarele cu apă geo-termală cu temperaturi de 43–49°C au proprietăți curative certificate, fiind oligometalice, bicarbo-natate, calcice și sodice, iar nămolurile au proprietăți sapropelice.Climatul cu ierni blânde și veri moderate favorizează existența unei păduri de foioase întinse, care dau celor două stațiuni o atmosferă ideală în orice anotimp, făcându-le propice pentru relaxare și tratament, încât ploaia sau frigul iernii nu reprezintă nici un impediment pentru o baie cu apă geo-termală, în aer liber. În Băile 1 Mai există și cel mai vechi bazin cu valuri din România.



Castelul Banffy

Situat la 30 de kilometri de Cluj, Castelul Banffy este atestat documentar de la inceputul secolului al XIV-lea. In 1387, cladirile si terenul inconjurator au intrat in posesia familiei Banffy printr-o danie din partea regelui Sigismund, iar in 1680, un raport militar consemneaza existenta unor fortificatii.

Istoric Castelul Banffy

Intre 1740 si 1750, la ordinul lui Denes Banffy, castelul a suferit modificari, fiind refacut in stil baroc si adaugandu-ise galeria de statui, obligatorie pentru o resedinta aristocratica la acea vreme. Printre noile cladiri se numarau manejul, grajdurile, remiza si locuintele servitorilor. Descendentul lui Denes, Iosif, a ordonat demolarea cladirii portii, din al carei material s-a construit o moara pusa la dispozitia satenilor din Bontida.

Unul dintre punctele de atractie ale resedintei era scoala hipica din interiorul uneia dintre cladiri. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, soldatii nazisti, aflati in retragere, au parjolit castelul, distrugand mobilierul, biblioteca si galeria de tablouri. Pe vremea comunistilor, ansamblul de cladiri a fost utilizat ca scoala de soferi, C.A.P. si spital pentru copii.

In 1963, castelul Banffy a fost folosit ca decor pentru filmarile la ‘Padurea spanzuratilor’, in regia lui Liviu Ciulei. Cum era nevoie de un foc, scenografii au aprins una dintre cladiri, cu toate ca incidentul ocupa doar cateva minute de film, iar distrugerile provocate au fost masive.

Din 1990, castelul a fost declarat monument istoric, dar nu s-au gasit fonduri suficiente pentru restaurarea lui, ceea ce a dus la lucrari partiale de renovare. Astfel, in 1998, Ministerul Culturii din Romania si British Council au invitat Institutul pentru Conservarea Cladirilor Istorice (ICCI) din Anglia sa participe, alaturi de organizatia specializata in restaurare Transylvania Fund, la un proiect de resuscitare a mestesugurilor traditionale de constructie.

Trei ani mai tarziu, proiectul s-a mutat la castelul Banffy, aflat din 2000 pe lista celor mai periclitate 100 de situri din lume. Acolo lucrarile de restaurare incepusera in 1999, in urma acordului semnat intre Ministerul Culturii si Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. In 2000 s-a reusit acoperirea partiala a cladirii principale.

Un an mai tarziu, s-a restaurat cladirea bucatariei, care include si un bastion ce facea parte din fortificatii. In interiorul acesteia functioneaza Cafeneaua Culturala. Apoi a fost randul cladirii Miklos, la a carei reconstituire s-a lucrat trei ani. La restaurarea castelului lucreaza o echipa formata din aproximativ 20 de membri, printre care mestesugari locali si studenti la constructii si arhitectura.

In interior, eforturile sint minime si nu se incearca recrearea decoratiunilor initiale. Toate reparatiile aduse acoperisului se fac la nivelul solului, fiind ridicate apoi bucata cu bucata. Dintre cele 80 de statui aflate pe vremuri in galerie, la care se adauga si cele care decorau parcul, mare parte inspirate de antichitatea greco-romana, nu multe au supravietuit. 21 se afla la Cluj, iar la castel un Cadmos si un Helios ocupa pozitiile initiale, in timp ce tot acolo se mai gasesc cinci statui care isi aveau locul in cladirea principala.

  • Cetatea Calinic

Reședința inițială cuprindea prima incintă, un edificiu patrulater de sub capela actuală (probabil un donjon inițial din care s-au ridicat numai fundațiile, fiind repede abandonat). A. A. Rusu presupune că acesta ar fi fost însă numai un altar rectangular al capelei. Donjonul actual a fost ridicat în jurul anului 1272 și are o formă dreptunghiulară. A fost numit și Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru. La început avea numai 14 m înălțime, dar a fost ridicat ulterior la 20 m. La parter se afla o pivniță boltită în semicilindru. Aceeași boltă semicilindrică o întâlnim și la primul etaj, iar celelalte niveluri nu mai au boltă, ci tavan. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, exista și un șemineu, iar în săpătură au fost descoperite și fragmente de cahle. O dată cu lucrările de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părți, care indică o fază gotică timpurie, poate din a doua jumătate a secolului al XIII-lea.

În secolul al XIV-lea au început o serie de procese de partaj ale posesiunilor greavilor, odată cu decăderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul moștenitor pe linie bărbătească, și cetatea intră în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea este vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj. Tot atunci se ridică barbacana și turnul-bastion în formă de potcoavă, și se înalță prima curtina primară. În același timp, o dată cu demontarea parțială a drumului de strajă, au fost adosate cămări de provizii pe zidul primei incinte.

  • Cetatvea Devei

În  anul 1784, în timpul răscoalei lui Horea, stăpânii cetății au opus rezistență atacurilor iobagilor și minerilor din Munții Apuseni.Aceasta este așezată pe dealul la poalele căruia se întinde orașul Deva. Sub dealul cetății se află Palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatei Dacice si Romane), construit în secolul XVI cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen în 1621, Magna Curia a dobândit o înfatisare prevalent baroca în sec. XVIII, când i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon.Astăzi Cetatea Devei este o ruină, în urma unei explozii produse în anul 1849 în magazia cu praf de pușcă a fortăreței

  • Baile Felix
– Bazin olimpic de dimensiuni 50 x 25 m si adâncime 1,90 m, dotat cu 20 de blocstarturi;
– Bazin pentru înotatori de dimensiuni 50 x 30 m si adancime 1,80 m;
– Bazin pentru neinotatori de dimensiuni 95 x 30 m si adâncime 1,20 m, dotat cu jacuzzi;
– 2 bazine cu tobogan de  forma unui poligon cu 8 laturi, fiecare în suprafata de 1205 mp si adancime 0,6 m, cu acces pentru copii sub 14 ani;
– Bazin pentru copii din beton, cu pasarela de acces si tasnitori de apa, de forma inimioara, având suprafata de 350 mp si adancime  variabila între 0,35 – 0,70 m;
– Piscina din polipropilena pentru copii sub 3 ani de forma ovala, având  suprafata de 65 mp si adancimea  de 0,3 m, dotata cu 2 tobogane de apa si 2 tasnitori cu figurine  zoomorfe.
2.   Plaja: este amenajata cu pajiste naturala
3.   Parcuri de joaca pentru copii:
Sunt în numar de doua, unul în suprafata de aproximativ  500 mp, iar al doilea situat în apropierea  bazinelor pentru copii, a postului de prim ajutor si a vestiarului central, în suprafata de aproximativ 4000 mp. Parcurile de joaca sunt dotate cu obiecte si mobilier specifice activitatii: leagane, balansoare, tobogane, foisoare, gropi cu nisip, banci de odihna, casute, figurine zoomorfe pe arc elicoidal, etc.
4.      Canal de legatura – pentru ambarcatiuni:
Este un canal rezultat din reamenajarea bratului mort al râului Mures. Are o suprafata de aproximativ 4,7 ha. si o adâncime medie de 2,1 m. Canalul de legatura functioneaza  ca baza de agrement pentru publicul amator de plimbari cu ambarcatiunile (barci 20 buc. si hidrobicilete 9 buc.), fara motor, din dotarea CASM.
5.      Terenuri de sport:
Sunt amplasate  la intrarea în complex dinspre raul Mures si anume:
–          Teren de tenis de picior, prevazut cu instalatie de nocturna, cu suprafata de 425 mp (25x17m) din asfalt;
–          Teren baschet, prevazut cu instalatie de nocturna, cu suprafta de 740 mp. (37×20 m) din asfalt;
–          Teren fotbal, prevazut cu instalatie de nocturna, cu suprafata de 2400 mp (60×40 m) cu gazon artificial;
–          Teren de volei pe nisip (beach volei), cu suprafata împrejmuita de 588 m (42×14 m) si suprafata utila cu nisip de 392 mp (28×14 m);
–          Teren de mini-fotbal (old boys), prevazut cu instalatie de nocturna, cu suprafata de 1400 mp (40×35 m) cu gazon artificial;
Toate aceste terenuri sunt împrejmuite cu gard din plasa de sârma, de înaltime 1,5 m si suprainaltate  cu plasa textila  pâna la o înaltime de 6 m;
–          Teren de tenis  de masa, cu suprafata de 450 mp (30×15 m ), dotat cu 5 mese de tenis, împrejmuit cu gard din plasa de sarma si pavat cu pavaj vibropresat;


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s